Trebuie să ne mai rugăm în nevoi, în ispite, înainte de orice lucrare mai de seamă şi când ne simţim împinşi în chip deosebit la rugăciune.
1. Dumnezeu ne îndeamnă să ne rugăm atunci când suntem cuprinşi de nevoi: „Şi-n ziua necazului tău cheamă-Mă pe Mine şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei preamări” (Ps 49, 16). Apostolii s-au rugat în corabie, fiind ameninţaţi de furtună, şi creştinii s-au rugat pentru Sfântul Apostol Petru, când acesta era în temniţă (FA 12, 5).
2. Mântuitorul ne porunceşte să ne rugăm atunci când suntem bântuiţi de ispite: „Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită” (Mt 26, 41).
3. Când avem de făcut lucruri însemnate, să le începem cu rugăciune. „Cere de la El (Domnul) ca să îndrepteze căile tale”, zice Tobit (4, 20, Vulgata). Iisus Hristos S-a rugat înainte şi după ce Şi-a ales Apostolii (Lc 6, 12), înainte de învierea lui Lazăr (In 11, 41) şi înainte de sfintele Sale patimi, în grădina Ghetsimani (Lc 22, 41-42). Sfinţii Apostoli s-au rugat înainte de alegerea lui Matia (FA 1, 24), şi Sfântul Apostol Petru, înainte de a o învia pe Tavita (FA 9, 40). Fericitul Ieronim cere încă şi mai mult: „Când ieşim din casă, zice el, să ne întrarmăm cu rugăciunea şi când ne-am înapoiat să ne rugăm înainte de a sta jos”.