Toaca şi clopotele bisericii ne vestesc rugăciunea de mai multe ori pe zi, mai ales în Păresimi, dar trei momente sunt mai însemnate: dimineaţa, la începutul Utreniei şi al Sfintei Liturghii; iar după amiaza, spre seară, la începutul Ceasului al nouălea cu Vecernia. De asemenea, ne mai cheamă când se întâmplă să moară vreun creştin sau când este dus cel mort la mormânt.
Când auzim clopotele bisericii chemându-ne la rugăciune, dacă nu putem să mergem la biserică, se cuvine, totuşi, să lăsăm toate deoparte şi să facem o rugăciune. Căci cel ce se roagă odată cu Biserica, se roagă în felul cel mai folositor, spune Fer. Augustin. Clopotul, tovarăş de viaţă al creştinului, ia parte şi la întristări. El Îi vesteşte pe creştini de moartea vreunuia dintre ei, îndemnându-i să se roage pentru sufletul celui răposat; şi în dăngănit de clopot petrecem la locaşul cel de veci pe cei răposaţi în Domnul.